De ce ne urâm & alte mutații genetice

Chiar sunt singura care își dă seama că orice frică sau dispreț față de propriul nostru trup e doar o manipulare subtilă (sau nu) a societății?

Trezirea.

Asta a făcut religia, mass media, școala, politica sau orice formă de grupare socială care avea nevoie de putere.Fie  că ești amenințat de un dumnezeu atotiubitor că vei muri pentru eternitate în iad (dar te iubește!), fie că mereu ți s-a spus că nu ești destul de slab, bun, fabulos și pentru că nu ești așa nu vei mai fii iubit de ceilalți, iei parte la un război psihologic al maselor.Nu există ”real women have curves”, nu există ” you need a thigh gap”.

 Orice element care te aduce mai aproape de perfecțiune ,te aduce mai aproape de pierderea identității și a factorilor definitorii.
Oamenii își fac din asta o viziune dereglată și mutantă a ceea ce înseamnă normalitate, care oricum nu există în atâtea forme de realitate.Normalitatea e limitată de shimbarea lentă a principiilor societății manipulatoare.

This is human.

And this is human.

Toți suntem fabuloși în imperfecțiunea noastră dezordonată.E o dezordine delicioasă, efervescentă care te împinge spre empatie și acceptare. Embrace your originality!Ca să exemplific, pot spune că eu văd într-un om cu o boală de piele o sălbăticiune pură și curajoasă a trupului său,căci ai nevoie de curaj să înflorești atât de diferit.

Aș cădea într-o admirație profundă pentru genul de poezie neînțeleasă și derutantă,crestată pe corpul lui,pe care defapt toți o purtăm cu noi,pe noi,însă depinde cât de mult ne place să ne categorisim singuri în confortul ”normalului”.

E imposibil să te compari cu altcineva decât cu tine însuți, așa spunea Osho, considerat cel mai periculos om de la Iisus încoace.De ce? Să te compari cu altcineva e doar o competiție prost înțeleasă între semeni,purtați ca niște pești morți în valul societății de consum. Altă tehnică de manipulare.Toate bazate pe inițierea fricii inconștiente. Și toate pornesc în general din mediul familial,ca într-un ciclu notoriu de generații febrile pentru atingerea unui scop egocentrist.Dar despre asta, mai multe în alt articol.

Să nu deviez de la subiect,esențializez ce cred eu despre cum se dezvoltă frumosul în oameni.Fiecare dintre noi e un amestec viu de carne și lumină,oase și flori,melancolii  indestructibile care ne bântuie printre coaste de când eram mici.Dozele de material diferă.

Tot ce poți să faci e să te uiți la cel de ieri,să râzi de el și să pleci să-ți scrii în continuare viața. Fricile sunt impurități absurde,trăiește-le până le omori.

Iar ce să mai zic despre faptul că unii din propria lor frustrare intimidează și râd de alții?Absolut mediocru. Find your peace. ”First love is the very first romance”, cum ne învăța Akua Naru cu poezia ei urbană. Vă las cu ea,cu încredere.